Ah, dulce octombrie al vietii mele...

Este haos. Si este lupta. Este nerabdare...Este nebunie!! Este un oftat prelung ce iti ingreuneaza gandurile. Trezirea de dimineata si studiul. Cititul. Toamna melancolica. Cautarea frunzei rosii. Nu e! Plimbarea pe langa lac. Singura. Traversat ilegal. Adrenalina. Nu e moarte! Haha! Si poate ca e si regasirea celei ce m-a invatat sa privesc. Si poate ca nu e nimic din toate astea. Si poate ca e nasterea dupa momentul asta infinit de moarte. Putrefactie. Cenusiu. Poate ca e ora de romana cu  Bacovia in dreapta mea. Poate ma cheama. La naiba! Dar poate e Eminescu... incercand sa mi-l dea pe catalin. Opreste-te. Eu pe Luceafar il vreau. Eu vreau iubire. Suferinta. Solitudine. Luni, 13. Noroc-Moarte. Haha! Este disperare. Este Intristare. Este inima. si este dorinta. Poate ca sunt si nervi. Un fel de sadism dus la extrem. Este duiosie. Este clipa iubirii de dinaintea abisului. Este creatura ingrozitoare fara de care nu poti trai. Este atingere. este sarut. Este... La naiba cu tine, bestie ce imi invadezi creierul si inima si trupul.Dar este liniste. Si este Extaz. Si sunt lacrimi. Si moartea vie pe care esti prea obosit sa o remarci. Dar sunt eu. Iar eu sunt o metafora!