Ah, dulce octombrie al vietii mele...

Este haos. Si este lupta. Este nerabdare...Este nebunie!! Este un oftat prelung ce iti ingreuneaza gandurile. Trezirea de dimineata si studiul. Cititul. Toamna melancolica. Cautarea frunzei rosii. Nu e! Plimbarea pe langa lac. Singura. Traversat ilegal. Adrenalina. Nu e moarte! Haha! Si poate ca e si regasirea celei ce m-a invatat sa privesc. Si poate ca nu e nimic din toate astea. Si poate ca e nasterea dupa momentul asta infinit de moarte. Putrefactie. Cenusiu. Poate ca e ora de romana cu  Bacovia in dreapta mea. Poate ma cheama. La naiba! Dar poate e Eminescu... incercand sa mi-l dea pe catalin. Opreste-te. Eu pe Luceafar il vreau. Eu vreau iubire. Suferinta. Solitudine. Luni, 13. Noroc-Moarte. Haha! Este disperare. Este Intristare. Este inima. si este dorinta. Poate ca sunt si nervi. Un fel de sadism dus la extrem. Este duiosie. Este clipa iubirii de dinaintea abisului. Este creatura ingrozitoare fara de care nu poti trai. Este atingere. este sarut. Este... La naiba cu tine, bestie ce imi invadezi creierul si inima si trupul.Dar este liniste. Si este Extaz. Si sunt lacrimi. Si moartea vie pe care esti prea obosit sa o remarci. Dar sunt eu. Iar eu sunt o metafora!

O seara la vesuvio caffe

Seara trecuta am avut placerea de a fi prezenta la Cenaclul de urgenta. A fost o seara frumoasa, eleganta. O seara frantuzeasca. Cu muzica buna, poezii, destainuiri. O seara plina de emotii. Eu cel putin cand am plecat ma simteam atat de incarcata de emotii incat mai aveam putin si explodam. Imi venea sa plang! Atmosfera era minunata si oamenii din jurul meu la fel. Dar... simteam ca lipseste ceva. Lipsea umarul de care obisnuiam sa imi sprijin capul. Lipsea mana care intotdeauna ma incalzea. Lipseau buzele care ma sarutau mereu infometate. Lipseau...

Era tarziu. Iar eu ma plimbam singura prin centrul orasului. In mine se ducea o batalie demonica. Salbatica. Nesfarsita. Dar mi-am spus ca trebuie sa ma linistesc. Si sa astept...