Aer rece

frunzisul e impaturit de soapte. Multe soapte. E trecut de miezul noptii. Gandurile-mi apar in fata. Bune. Rele.  Ies tipetele din perete... si ma sugruma. Durerea mi-o curma. Par atat de sigura, insa nesiguranta ma ucide. Inceet... incet Am nevoie de iubire... si de apreciere. De ce sa nu apreciezi un om care merita tot respectul si alegi sa apreciezi prostia, falsitatea, mediocritatea?!
Sensibilitatea omului este inascuta, insa majoritatea o pierd pe parcurs. Ce frumos este sa privesti stelele... si sa visezi...
Eu iubesc lumea. Iubesc natura ce ma inconjoara. Dragostea mi-a ocupat tot timpul in ultima vreme. De fapt, nu pentru asta traim? Pentru a primi si a darui iubire, deci pentru a fi fericiti? Si m-am gandit ca ar fi cazul sa ma culc, dar este atat de placuta noaptea, atat de linistitoare, e tot ceea ce iti trebuie.
Merg pe strada. Vad oameni cu chipuri luminate. Ei sunt fericiti oare? Sunt cu adevarat fericiti sau vor doar sa para? Dar cu ce rost sa se prefaca fericiti? Fericirea nu se obtine deloc usor. Vine cand te astepti mai putin, si bineinteles ca te paraseste. Te lasa singur... si tu o chemi, dar nu vine... a plecat departe.
Ador sa ies seara. Vantul imi mangaie fata, parul mi-l atinge cu delicatete, imi saruta buzele cu atata tandrete. Iubesc luna. Dar mereu o vad trista. Sau poate este propria-mi reflectie.
Sunt oameni care traiesc degeaba, absolut degeaba. Sunt oameni care nu cunosc niciodata fericirea. Trist, nu? Daca va ve-ti pune vreodata intrebari existentiale, ve-ti vedea ca nu exista raspunsuri la toate intrebarile. Ve-ti vedea ca exista prea multe intrebari si prea putine raspunsuri. Daca ve-ti cauta mai departe, ve-ti inebuni iremediabil. Succes!

Pentru tine

O privire. Un salut. O lume monotona si multe intrebari. Iar deodata BUM!! Raze de lumina, fericire. Frica. De ce frica? Frica sa nu ajung sa il iubesc prea mult. Oh, dar niciodata nu scapi de ce ti-e frica. Si ma bucur. Iubesc sa ii simt mainile calde intr-o zi rece incalzindu-le pe ale mele. Imi place cand se hraneste cu energia mea pozitiva. Poate ca nu isi da seama, dar are mare nevoie de ea. Ah, si privirea. Ochii lui care te fac sa te simti cel mai bine din lume. Filosofia. Lui ii place filosofia. Eu o iubesc. Este o imensa fericire sa vorbim si de ce nu, uneori sa ne contrazicem pe teme filosofice. L-as asculta ore intregi.
Cat am fugit de el ca in final sa ajung in bratele lui. Destinul asta neiertator se joaca prea mult cu mine. Doamne, cat am incercat sa il uit, ah, cat am incercat. Dar nu pot. De fapt, nu vreau. De ce sa uit pe cineva langa care ma simt acasa?!
Este singurul din lumea asta nesfarsita care mi-a spus ca am un zambet superb, fin si ochi patrunzatori. Este singurul om care a vazut asta!  Imi amintesc cand spunea ca zambetul meu parca ascunde ceva, parca ar spune: De-ai sti tu... Ei bine, de-ai sti tu, creaturo, prin ce trec... ai plange...
Vreau sa te devorez. Sa te simt! Mereu si mereu!
Viata e un intreg amalgam  de momente. Dar ce se intampla cu aceste momente cand plecam in eternitate?
Te iubesc are atat de multe forme. Le observ si le inteleg.

Ploaie tinereasca

Sunt atatia oameni care sufera. Care nu isi gasesc locul. Singuri. Care traiesc un chin. Oameni care in orice moment isi pot curma suferinta, plecand in eternitate. Dar nu o fac! Nu o fac! Nu o fac! Ai nevoie de cel mai mare curaj din lume ca sa alegi sa traiesti un chin decat sa iti curmi suferinta. Dar spune odata La revedere! Ce mai stai atat pe ganduri? Tu nu vezi ca te-ai pierdut?! Cine va veni sa te salveze?! Adevarul este ca oamenii doar aud si vad. Multi pretind ca te privesc. Haha! Nu. Atunci de ce ma intrebi de ce sunt vesela cand eu de fapt am plans?